Schimba limba / Change language

vineri, 15 noiembrie 2013

BOLILE SI DAUNATORII SALATEI VERZI SI COMBATEREA LOR

                            
                              BOLILE SI DAUNATORII SALATEI VERZI SI COMBATEREA LOR


Buna seara dragii mei...
Am revenit cu sfaturi despre bolile salatei verzi si cum le putem combate ,asa cum v am promis.

CONFORM http://www.botanistii.ro/tratamente-informatii-legume-salata-verde.html si cartii de specialitate a lui  E. Docea -BOLILE PLANTELOR LEGUMICOLE-bolile salatei sunt

Mozaicul salatei
Arsura marginala a frunzelor de salata
Vestejirea bacteriana a salatei
Patarea bacteriana a frunzelor de salata
Nanismul salatei
Mana salatei
Putregaiul alb al salatei
Putregauil cenusiu al salatei
Septorioza salatei
Fainarea salatei
Cercosporioza salatei
Rizoctonioza salatei
Antracnoza salatei
Rugina salatei
Necroza marginii frunzelor de salata

 Cele mai intalnite boli sunt:

 1. Mana salatei produsa de Bremia lactuceae. Atacul se manifesta in principal la frunzele apropiate de sol, iar apoi se manifesta si asupra celorlalte. Pe frunzele atacate se formeaza pete galbui cu puf alb, care trepatat devin brune. Frunzele atacate se zbarcesc si se usuca pe timp calduros, iar in conditii de umiditate putrezesc si se innegresc.
Masuri de prevenire si combatere:
-folosirea de rasaduri si seminte sanatoase
-adunarea si distrugerea resturilor de plante dupa recoltare
-tratamente cu Aliette 80 WG (2 kg/ha), Dithane M45 (20 gr/10 l apa), Shavit F 72 WP (20 gr/ 10 l apa), Bravo 500 SC (20 ml/ 10 l apa).

 2 Putregaiul alb al salatei produs de ciuperca Sclerotinia sclerotiorum. Plantele atacate prezinta simptome de ingalbenire si ofilire. Atacul evolueaza pe partea inferioara a tulpinii, unde apar zone de culoarea alb sau galben deschis, care ulterior devin brune.
Masuri de prevenire si combatere:
-rotirea culturilor
-pastrarea unei temperaturi adecvate in depozite
-tratamente cu Rovral 500 SC (10 ml/ 10 l apa), Teldor 500 SC ( 10 ml/ 10 l apa).

3.Putregaiul cenusiu produs de ciuperca Botrytis cinerea. Apare in conditii de umiditate excesiva, la un atac puternic toata capatana se acopera de un praf cenusiu si frunzele putrezesc.
Masuri de prevenire si combatere:
-cultivarea de soiuri rezistente
-udarea numai in rigole dupa formarea capatanii
-tratamente cu Rovral 500 SC (10 ml/ 10 l apa), Teldor 500 SC ( 10 ml/ 10 l apa).
 
 4.Rizoctonioza salatei
 Boala se intalneşte atat in culturile de salată din spaţii protejate, cat şi in cele din
camp. Atacul se manifestă pe frunzele care ajung in contact cu solul, prin apariţia in partea bazală a acestora, a unor pete mari, brune, uscate, ce disting mare parte din limb, fiind exceptate doar nervura centrală şi treimea superioară a limbului.

Ulterior insă, putregaiul se generalizează cuprinzand intreaga suprafaţă a frunzei. De la frunzele inferioare, procesul de putrezire se poate extinde treptat la frunzele din centrul rozetei determinand in cele din urmă pieirea plantelor.

Pe faţa inferioară a frunzelor, de-a lungul nervurii principale, apare o paslă
fină, albă-cenuşie, apoi brună, in care se diferenţiază scleroţii ciupercii, de culoare brună sau brună-roşcată, de forme variabile, de 1-5 mm diametru.
 Dezinsectia solului se va realiza cu BASAMID GRANULE  3-5 kg la 100 mp2 cu cel putin 10 zile inaintea plantarii rasadurilor in solar.
Combaterea chimica in timpul perioadei de vegetatie  se va face cu ajutorul fungicidelor:
FOLPAN 80 WDG(15 grame la 10 litri apa) sau MERPAN 80 WDG(15 grame la 10 litri apa)

 PRINCIPALII DAUNATORI SUNT

1.Limaxul – tratamente cu Mesurol 2RB, Optimol 4G
 
2.Afidele – tratamente cu Decis Mega EW 50 ( 3ml la 15 l apa /250 m²), Confidor Energy (1000 l/ha), Calypso 480 SC ( 1.8 ml/6 l apa)

3.Musculita alba de sera – tratamente cu Decis Mega 50 EC (0.25 l/ ha), Actara 25 WG ( 0.2 kg/ha), Confidor Energy (1.3 l/ha), Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 6 l apa).
 
4.Coropisnita-tratamente cu Mesurol 2RB




Atat dragii mei pentru azi....
Revenim cat de curand cu noutati...
Cu drag A.S.

SALATA VERDE-INSAMANTAREA-BENEFICIILE SALATEI-REZISTENTA LA FRIG- CENTORE

                   

Buna seara dragii mei legumicultori...

A venit toamna si ne indreptam cu pasi vertiginosi spre iarna dar noi nu ne lasam prada frigului,doar ne am construit un solar sa speram rezistent,lucru pe care il vom afla dupa ce vom trece peste aceasta iarna ,dar asta este o alta poveste,si cum spuneam chiar daca vine frigul noi trebuie sa continuam legumicultura.
Si cum altfel decat plantand salata verde ,salata care pe langa toate beneficiile care le aduce corpului uman este si una dintre putinele legume care sunt rezistente la frig.
Astfel am pornit la drum initial in toamna informandu ne de pe la prieteni ,de pe internet,cand,cum si ce soi trebuie sa plantam iarna,care sunt beneficiile si cum sa avem binenteles o productie sanatoasa.


Salata verde este un izvor de vitamine si nutrienti.


Un studiu desfasurat de catre Scoala Publica de Sanatate UCLA si Centrul Stiintific de Sanatate al Universitatii din Louisiana a concluzionat ca cei care consuma salata verde au un nivel considerabil mai mare de vitamina C, E, B6 si acid folic, nutrienti-cheie care mentin un sistem imunitar sanatos si reduc riscul de obezitate, boli cardiace si alte boli cronice. Mai mult, jumatate dintre noi nu avem cantitatile necesare din acesti nutrienti, asa ca beneficiile consumului de salata verde sunt cu atat mai evidente.


Unele specii de salata verde (cum este salata Romaine cu frunza crocanta si lunga) sunt surse excelente de vitamina A, vitamina C, mangan si crom, continand de asemenea fibre, vitamina B1, B2 si anumite minerale: potasiu, fier, molibden si fosfor.


Carotenul da culoarea galbena si portocalie a legumelor, de exemplu a morcovilor. La legumele verzi, deci si la salata verde, aceste culori sunt mascate de culoarea verde a clorofilei. Organismul nostru transforma carotenul in vitamina A, dar carotenul in sine are multe functii. Beta-carotenul, cel mai activ compus care contine caroten intareste foarte mult sistemul imunitar si lupta impotriva cancerului. Este foarte important sa extragem beta carotenul direct din mancare si nu din pastile sub forma de pastile pentru ca acestea din urma pot avea efecte adverse.


Interesant este ca unele teste clinice gasesc de bun augur imbunatatirea salatei prin adaugarea unui dressing sau sos care nu numai ca adauga un plus de aroma, dar creste si gradul de absorbtie al anumitor nutrienti consumati, cum ar fi alfa- si beta-carotenul.


Unii nutritionisti au o teorie conform careia persoanele sanatoase (in special) ar trebui sa manance 60% mancare alcalina si 40% acida, conceptul de baza fiind acela ca trebuie sa iti mentii corpul alcalin deoarece atunci cand acesta devine acid in interior se manifesta la exterior prin diverse probleme de sanatate. Salata verde este intotdeauna in categoria mancarurilor alcaline, asa ca iata un motiv suplimentar sa consumi cat mai multa salata la fiecare masa.





De la Wikipedia, enciclopedia liberă am aflat!!!!!

Salata verde

Salata (Lactuca sativa) este o plantă legumicolă anuală sau bienală, din familia Asteraceelor. Este cultivată îndeosebi ca legumă pentru salate, folosită în stare crudă. Este foarte apreciată si consumată tot timpul anului, fiind crescută în sere si solarii in general dar si in camp deschis.



Conform   kudika.ro/articol/healthy~medicina-alternativa/25106/11


 Salata verde e un aliment neglijat de catre majoritatea dintre noi. Mancam putina langa masa principala si atat. In plus, acum e considerat o fita sa-ti comanzi doar o salata la restaurant. :)
comentarii 0


Salata pare o chestie fragila, marunta, care n-ar putea contine foarte multe lucruri, nu?

Ei bine, surprinzator sau nu, salata verde contine o multime de elemente nutritive.

1. Proteine. Chiar daca e greu de crezut, o salata verde contine 17% proteine, adica 7.7 grame. Si e proteina completa! Adica, are toti cei 8 aminoacizi esentiali. Iti ofera intre 9 si 26% din doza zilnica recomandata, DZR (in functie de caracteristicile tale).

2. Calciu. O salata contine 206 mg. calciu (aprox. 21% din DZR).

3. Omega 3. O salata verde contine 44% din DZR de Omega 3. Lasa uleiurile de peste, ia cateva frunze de salata!

4. Mai multa Vitamina C decat portocalele. O salata verde contine 167% din DZR de Vitamina C, pe cand o portocala doar in jur de 92%.

5. Salata e un aliment bogat in Fier. Contine cam 6 mg, intre 34% si 75% din DZR (barbatii au nevoie de 8 mg de fier pe zi, iar femeile cu varste intre 19 si 50 de ani, de 18 mg).

6. Contine multe B-uri. B1- 38% DZR, B2- 32% DZR, B3- 12% DZR, B5- 18% DZR, B6- 36%.

7. E un aliment minunat pentru femeile insarcinate. Deoarece au nevoie de mult Acid Folic. 600 mg pe zi, fata de 400, atunci cand nu sunt insarcinate, sau DZR pentru un barbat. O salata verde iti ofera 142% din DZR, daca esti insarcinata, si 213% daca nu.

8. Nivele mici de Acid Oxalic. Acidul Oxalic este un element care se lipeste de calciu, magneziu, sodiu si potasiu in intestine, si impiedica absorbtia acestora. In plus, alipirea de Calciu formeaza pietre la rinichi (in formele anorganice, adica gatite).

9. Salata este un aliment care te hidrateaza. Contine cam 95% apa, pe langa celelalte minunatii.

10. Bogata sursa de Vitamina A si K. La fel ca majoritatea frunzelor verzi comestibile, salata verde este super bogata in Betacaroten, cu aprox. 200% din DZR de Vitamina A si 530% Vitamina K. Nu-ti fa griji, dozele peste 100% din aceste vitamine nu iti dauneaza.

11. Salata verde este bogata in minerale. O salata verde contine 33% din DZR de Cupru, 22% DZR Magneziu, 27% Fosfor, 33% Potasiu, 5% Seleniu si 13% Zinc.


Citeste: http://healthy.kudika.ro/articol/healthy~medicina-alternativa/25106/11-lucruri-surprinzatoare-despre-salata-verde/pagina-2.html#ixzz2kk5P7GU4
Follow us: @Kudika_ro on Twitter | www.kudika.ro on Facebook


Acum dupa ce am aflat ce planta minunata este salata verde sa purcedem la insamantare.
Am cumparat seminte CENTORE recomandate de specialisti.
CENTORE
• alegere sigura pentru sfarsit de toamna ,iarna si inceput de primavara

• are aspect comercial pe rafturi
 
• prezintă căpăţâni închise şi compacte
 
• rezistenţă mare la mană (HR) Bl 1-24
 
• nu este pretenţios la sol şi temperaturi scăzute si la intensităţile slabe ale luminii.
 
• ciclul de cultură este rapid, rezistent la uscarea frunzelor interioare
 
• baza căpăţânilor este netedă şi bine închisă
 
• structura internă a căpăţânii este compactă, frunzele sunt deschise la
culoare, erecte
 Acum avand semintele am trecut la treaba...
Am pregatit alveolele  ,inainte de a le umple cu turba noi le am stropit cu previcur dizolvat in apa  pentru a le dezinfecta ,apoi dupa ce am umplut gaurile alveolelor cam trei sferturi  cu turba am udat o bine,multi uda dinainte turba dar poti opta pentru varianta care ti se pare mai usoara,am pus cate o samanta in fiecare gaura ,apoi am acoperit cu turba samanta si am udat iar.
Si gata insamantarea nu mai trebuie decat sa respectam faptul ca semintele rasar la temperaturi de 2  3 grade Celsius,semintele germineaza la 5 -10 grade Celsius,plantele rasarind cam la 6 -10  zile de la semanat.
Pentru a avea o cultura bogata si sanatoasa vom folosi rasaduri viguroase in varsta cam de 25 30 de zile,rasaduri care au cel putin 4 frunze sanatoase ,viguroase si calite .
Acum suntem in perioada de crestere a rasadului si cred ca la sfarsitul lunii o sa le transplantam in solar si vom revenii cu povestea noastra,dar pana atunci va voi mai povesti despre boli ,daunatori si alte beneficii ale salatei verzi.

Va salutam cu drag A.S.


 
 


MANCARICA TOMATELOR -CU CE LE HRANIM-AZOT - FOSFOR – POTASIU

                          MANCARICA TOMATELOR -CU CE LE HRANIM




Buna ziua dragii mei......


Astazi vreau sa va povestesc ce am invatat si eu de la specialistii in legumicultura despre hrana tomatelor!!!!

Deoarece solul nu ofera plantei intotdeauna elementele de care ea are nevoie pentru o

 dezvoltare optima noi trebuie sa il ajutam.Cum? va relatez in randurile urmatoare...



 Plantele au nevoie in principal de cele trei elemente esentiale in dezvoltarea lor             

AZOT - FOSFOR – POTASIU. Pe lângă aceste elemente principale  la fel de

importante pentru o dezvoltare armonioasa si un rod bogat deci o productie mare mai sunt si:

magneziu, calciu, fier, bor, cupru, zinc, mangan.

Daca unul dintre aceste elemente este in exces sau mai putin decat normal ,va aparea un

dezechilibru in interiorul plantei si deci ea nu se va mai dezvolta normal.

 Sursa: http://hobbygradina.ro/2011/06/17


Azotul – este elementul vieţii: în lipsa lui planta nu mai creşte.

Când este deficitar, observăm că frunzele rămân mici, de un verde-gălbui, iar nervurile capătă o nuanţă violacee florile sunt mici, cresc greu şi, de cele mai multe ori – avortează; la fel şi rodul. Fructele sunt mici, puţine şi fără gust. Dacă este în exces, planta se „îngrăşa”, devine obeză, producând multă verdeaţă, iar rod – mic şi anemic sau deloc. Devin sensibile la infecţii. De aceea, dacă ne bate gândul să punem bălegar proaspăt sau „compost” de bălegar, mai bine o facem mai târziu, eu aş spune – deloc. Pentru a suplini azotul, facem bine şi ne fabricăm niscaiva purin (macerat) din urzici, că-s pe lângă toate gardurile.



Fosforul – Elementul rodului şi energiei.

Tot el se ocupă şi de rădăcini ca să crească puternice, ca la rândul lor, să ajute planta să
fie viguroasă şi imună la boli şi dăunători şi este necesar mai ales plantelor tinere. Cu toate
ca roşia foloseşte puţin fosfor, ea reacţionează foarte bine la acest element. Fosforul o
ajută să lege rod sănătos, fructele să se coacă mai repede şi să fie sănătoase şi rezistente la
 atacul bolilor sau al dăunătorilor, la diferenţele de temperatură. Practic, îi conferă imunitate. În lipsa lui, planta rămâne pitică, tulpinile sunt firave, capătă o culoare întunecată, de un verde-albăstrui, iar frunzele inferioare au nuanţe zmeurii, violaceu-purpurii
în partea de jos. Frunzele se răsucesc spre interior. Florile se dezvoltă greu. Fructele leagă
prost, coacerea este mult întârziată, de multe ori nu apucă să se coacă. Şi de astă dată din
impas ne va scoate buna vecinică – doamna urzică, în cămările căreia se găseşte acest
„aliment”. Pentru că una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade,
când nu mai poate avea loc absorbţia acestui element de către plantă, vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu apă caldă.

În exces, fosforul este dăunător solului pentru că împiedică asimilarea altor elemente hrănitoare.



Potasiul – Elementul sănătăţii. Şi el se ocupă de imunitatea plantei. Este preferatul tomatelor!!!

 Un fel de delicatesă. În principiu, niciodată nu e în exces. Este bine-venit în
orice situaţie. Ajută planta să fie rezistentă la boli, la temperaturi joase şi diferenţe mari
de temperaturi şi nu în ultimul rând, îmbunătăţeşte calitatea fructelor. In cantitate insuficientă, se reduce suprafaţa de fotosinteză, ceea ce duce la scăderea considerabilă a
recoltei. Frunzele tinere se încreţesc, iar cele bătrâne devin „arse” pe margini, se usucă şi cad, iar altele încep să se „zdrenţuiască”. Fructele se coc neuniform, n-au gust şi aromă.
Unele încep să putrezească, mijlocul se albeşte şi , cu timpul, se lemnifică radial.



Coaja de banană are un însemnat conţinut de potasiu. Strângem cojile, le mărunţim şi le punem

în lăcaşul în care plantăm firul de roşie, sau, din vreme în vreme, îngropăm pe lângă planta

 matură, săpând în jurul ei un mic şanţ, bunătate de comoara potasică. Nu uitam, fireşte,


 cenuşa. Ce mai „aliment” plin de sănătate pentru roşia noastră!

Apoi, mai este magneziul, elementul care conferă plantei culoarea verde şi, care ajută

rădăcinile să facă provizii de carbohidraţi şi aminoacizi pentru plantă. În lipsa acestui

 element apare cloroza, adică frunzele încep să se îngălbenească în jurul nervurilor, ca mai

 apoi să începe să se usuce. Acest lucru se poate întâmpla mai ales în perioada de coacere a

fructelor, când creşte nevoia de magneziu. Tot cenuşa şi coaja de banană ne vor scăpa şi din

această încurcătură.

Nu pierdem din vedere nici calciul, ajutor al fosforului în munca sa de imunizare a plantei

prin dezvoltarea armonioasă a rădăcinilor. Lipsa sau concentraţia mică de calciu duce la

scăderea recoltei, la îmbolnăvirea fructelor – putregaiul vârfului fructului. Frunzele tinere

devin clorotice (gălbejite), cele bătrâne devin de un verde închis, nefiresc.

Un rol nu mai puţin important în dezvoltarea plantei îl joacă şi borul. Este foarte util, mai

 ales în dezvoltarea, coacerea şi savoarea fructelor. În lipsa lui frunzele devin vulnerabile, punctul lor de creştere se înnegreşte, încep să se răsucească spre interior. Florile, de regulă, pică (avortează). Fructele încep să se păteze (începe deteriorarea ţesutului).

Pentru că, în pământ, borul este în cantitate insuficientă, vom avea grijă să ne aprovizionăm de la farmacii, şi, începând cu perioada de formare a mugurilor florali, săptămânal vom pulveriza pe ciorchinaşi şi pe frunze soluţie 1% de acid boric, adică 10 grame la 10 litri de apă. Nu exagerăm cu borul, pentru că, în cantitate mare devine toxic şi, în loc să ne ajute, mai rău va face.

Şi totuşi nu le-am trecut pe toate, nu pentru că ar fi mai puţin importante; tomata suferă şi în lipsa sau excesul de: sulf, mangan, fier, cupru, molibden, clor,zinc la fel ca şi în cazul celorlalte elemente. Dar, dacă avem grijă să hrănim cum trebuie cultura noastră, nu avem de ce să ne facem temeri inutile.

În partea „cu ce hrănim” voi reveni cu amănunte interesante.



CAND HRANIM

În primul rând, un lucru foarte important de ştiut şi de băgat la cap, este acela că niciodată nu hrănim plantele pe timp rece (8 –10 grade) sau dacă temperatura trece de +28 de grade. De ce? Deoarece când este prea rece, creşterea este încetinită, iar hrana ajunge greu, prea lent, la plantă, mai ales fosforul, atât de necesar.

Dacă este prea cald, şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic (iată de ce fug de el ca de ciumă!), riscăm ca hrana să devină otravă, pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică. Bun. Ne-am făcut o idee ce nu trebuie făcut. Acum să trecem în revistă un , să zicem, grafic de hrănire, foarte util, cel puţin pentru mine.

Prima hrănire – la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la locul definitiv. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare/plantă.

A doua hrănire – la 8 -10 zile de la prima, sau după ce s-a format cel de-al doilea ciorchinaş floral. 1 litru de soluţie hrănitoare / plantă.

A treia hrănire – la 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al treilea ciorchinaş floral. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare / 1m2. Si:

A patra hrănire – la 12 – 14 zile de la a treia. Cate 10 litri (o găleată) de soluţie hrănitoare / 1 m2.

Repet: nu hrănim după ce am: copilit, cârnit, rupt frunze, cu alte cuvinte, după ce am stresat destul planta.

După ce, un pic mai înainte, am amintit în câteva cuvinte puţinul de care avem nevoie, să ne facem o idee în ceea ce priveşte hrana, să trecem la următoarea întrebare:



CU CE LE HRANIM

Fiecare dintre noi va recurge la acea modalitate de hrană, pe care o va considera potrivită şi mai simplu de achiziţionat: îngrăşământ chimic sintetizat – pe care eu nu sfătuiesc să –l folosim – sau, în cel mai fericit caz, dacă vorbim de sintetizate, îngrăşăminte „de generaţie nouă” – bio sub formă de granule sau lichide. Aceasta ar fi o variantă „leneşă”. Altminteri, recurgem la, aşa numita, îngrăşare organică, preferata mea, şi anume: găinaţ de păsări, bălegar (gunoi de grajd macerat) de cal, vacă, capre, oi, iepuri, „composturi”, adică macerate, din buruieni, plante medicinale şi aromat-condimentare, drojdie de bere, cenuşă, făină de oase, compost, mraniţă. Eu, din puţina mea experienţă, dar bazată (şi verificată) pe a celor cu state mai vechi în meserie, folosesc materia primă din zona imediată, adică, ce-mi oferă peticuţul meu de pământ sau ce mai „împrumut” de pe răzoarele vecinilor amabili şi darnici: buruieni, plante condimentar – aromatice şi medicinale, la care adaug nelipsita cenuşă. Mai folosesc: drojdie de bere, pâine veche, uscată, compost, apa în care au fiert vegetalele, cartofii în coajă, apa în care am spălat cerealele: orezul, meiul, hrişca, arpacaşul, apa (nesărată) de la fiertul pastelor, etc. Nu este aşa că sunt suficiente?

Pomeneam de cenuşă. Este de departe cel mai complex îngrăşământ organic. Singurul element important care-i lipseşte este azotul. În rest, le are pe toate în concentraţiile trebuincioase. Este preferata mea şi în calitate de îngrăşământ, dar şi în calitate de “body – guard” împotriva bolilor şi dăunătorilor. Totuşi e bine de reţinut un lucru foarte important: cenuşa nu se foloseşte niciodată în combinaţie cu îngrăşăminte minerale azotoase, superfosfat şi nici măcar cu bălegar sau găinaţ, deoarece se vor neutraliza reciproc şi nu mai avem niciun spor. Ştiţi de ce? Pentru că jumătate din cantitatea de azot, în urma reacţiilor chimice, se va transforma în amoniac. Mai simplist exprimându-ne: dăm de nitraţi şi nu ne dorim aşa ceva. Cu certitudine.

Dar nu disperaţi. Există o soluţie minunată la acest neajuns!

Cenuşa. Combinând-o cu compost, turbă sau mraniţă eficienţa ei se va dubla.

Cum se procedeaza? Pune ti cenuşă în lăcaşul de plantare, cam o mână – două, nu mai mult; nu are rost deoarece, tot acum ve ti adauga  o mână bună de foi de ceapă, usturoi, coji de ou pisate , coji de banane, bine mărunţite, o mână bună de urzici şi coada calului tocate şi o lingură de ace de conifere.  Ei, uite cum s-a dezvăluit una dintre reţetele culinare pentru gradinărit!

Cenuşă folosesc şi în lupta cu dăunătorii. Pudrez la suprafaţa solului să îndepărtez melcii şi limacşii, pudrez plantele după stropirea împotriva bolilor .

„Apa” de cenuşă o folosesc şi pentru hrănire, stropind pe frunze sau udând la rădăcină, fie împotriva bolilor sau a dăunătorilor. Cum o pregătim? Deschid capitolul de reţete culinare pentru plantele noastre, şi nu numai.

Reţeta 1

Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărim cu 5 l apă fiartă, sau fierbem 15 minute; lăsăm să se limpezească (decanteze), scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”, adică, apă de ploaie, sau nu, stată în soare până se încălzeşte.

Apa de cenuşă II – luăm o găleată de 10l, punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi, peste ea, apă, aproape de plin. Lăsăm acoperit, afară, cam 1 săptămână – 10 zile. Scurgem apa limpede, adăugăm apă până la 10 l şi folosim. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori, numai că, în felul acestea, fireşte, concentraţia va fi mai slabă



Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica. În stare proaspătă, pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia. În rest, folosesc cu mare succes purinul, adică maceratul de urzici. Umplu pe jumătate o găleată de 10 l cu urzici crude, fără flori şi fără rădăcini, acopăr cu apă călduţă, acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”, în soare. Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de ….urât. Strecurăm, ţinându-ne de nas, şi folosim 1 l de purin la 10 de apă. Eu mai adaug şi cenuşă, cam un pahar. O prietenă m-a învăţat să fac mai simplu purinul, adică: croiesc un sac suficient de mare, dintr-un material destul de dens, adică să nu fie, totuşi, tifon, şi, care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa. Înghesuim în sac urzicile, şi, de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe, pentru că, datorită materialului din sac, toată masa va rămâne închisă în acesta, iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. Şi, credeţi-mă, se economiseşte destul timp. Timp, pe care-l folosesc să rup urzici, să le las să se pălească, pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jur-îmrejurul plantelor şi nu numai.



Reţeta 3 – soluţie de acid boric - 10 gr la 10 l apă călduţă. Stropim plantele pe frunze şi mai ales pe flori, începând cu faza de îmbobocire. Se întăreşte sistemul imunitar , astfel se împiedică „avortarea” lor, căderea mugurilor florali, a rodului. Stropim 1-2 ori pe săptămână. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă.



Reţeta 4 – drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. Într-un borcan de 3 l dizolvăm 1 pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi, adăugăm 100 gr drojdie de bere, acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână. În acest răstimp mixtura noastră se va transforma într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”.

„Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor, dar şi pe placul vinetelor, cartofilor, ardeilor. Le vom oferi cate 1 l fiecărei plante, fie direct la rădăcină, fie pe frunze



Reţeta 5 – foi de ceapă si/sau usturoi. Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). Opărim cu apă clocotită, acoperim. După ce s-a răcit – strecurăm. Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”. Ca şi în alte cazuri, este atât o gustare săţioasă cât şi un leac bun.



Reţeta 6 – Zerul, laptele degresat sau laptele bătut, kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1l de lichid, oricare dintre cele enumerate, la 9l de apă, la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 l). Se stropeşte planta în întregime. Din cap pana-n picioare cam o dată la 7-10 zile



Reţeta 7 – Soluţia de bicarbonat de sodiu, 1- 2 linguriţe la litrul de apă călduţă (cam 10 grame). Plantele se stropesc pe frunze, după care se vor pudra cu cenuşă.



Reţeta 8 – cojile de banană, bogate în potasiu şi magneziu, se mărunţesc bine şi se încorporează la rădăcină. O dată la plantare, apoi la fiecare muşuroire



Reţeta 9 – Vă destăinui şi o reţetă a unui îngrăşământ „universal”.

Intr-o găleată de 10 l punem 2 kg de cenuşă, adăugăm apă fiartă, amestecăm, lăsăm la limpezit; strecurăm după răcire, adăugăm până la 10 l apă + 40 picături tinctură de iod + 10 gr acid boric. Apoi, luăm 1l de soluţie şi o diluăm în 10 l apă „stată”; apoi udăm la rădăcină. 1 l pentru fiecare plantă.

Prima hrănire la plantarea la locul definitiv, a doua – în perioada de copilire, a treia – în timpul înmuguririi (când se formează florile). Plantele cresc călite şi înfruntă cu vitejie chiar şi temuta mană.



Reţeta 10 – Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile resturi. Aşa că, după recoltare, alegem cele mai sănătoase şi curate plante, le uscăm, le mărunţim şi le încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor.



Reţeta 11 – o hrană excelentă şi, deopotrivă, stavilă în faţa bolilor este şi acest amestec de ierburi. Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum (antimicotic) + pelin + coada calului (pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru seleniu) se pun într-o găleată cam pe 1 , adăugăm apă, acoperim şi lăsăm preţ de 6-10 zile la „fezandat”, la căldură. Apoi strecurăm, diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă.



Reţeta 12 – adunăm resturile de la ceaiurile băute peste toamnă-iarnă ( frunzele opărite de la ceaiul negru, verde sau alb) şi le utilizăm în calitate de îngrăşământ azotos, încorporat – 500 gr la m2



Ca regulă generală: când preparăm amestecuri de ierburi, folosim doar buruienele, plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice), care cresc pe tarlaua noastră sau în imediata ei vecinătate, pentru că ele sunt burduşite cu elementele hrănitoare din acea zonă.

Dragii mei, cam acestea ar fi „reţetele culinare” propuse, multe dintre ele deja folosite cu succes de mine.

Va saluta cu drag A.S.

CULTURA ECOLOGICĂ A TOMATELOR-ÎNSAMANTAREA-LUMINA -UMIDITATEA-UDAREA


                             CULTURA ECOLOGICĂ A TOMATELOR



Sursa: http://hobbygradina.ro/2011/06/17



ÎNSAMANTAREA    - se face cu 55 – 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare) înainte de

  plantarea la locul definitiv. Prima regulă pentru a avea răsaduri sănătoase este aceea că

seminţele le vom trata şi apoi fortifica începând de la pregătirea germinării. A doua regula

 este că pământul folosit pentru răsaduri este bine să fi din cel în care va locui şi dezvolta

 ulterior planta şi anume să fie luat din locul plantării definitive (fie ea brazdă sau

solar/sera).

Eu am incercat prima data cu turba dar anul viitor voi folosi pamant din solar cu siguranta.



- LUMINA   - Dupa cum am invatat cu totii inca din clasele primare fără lumină nu există

fotosinteză. Fără fotosinteză nu există planta.  Roşia este o mare iubitoare de lumină. La

 umbră va creşte o înaltă dar nu va rodi asa cum trebuie. Aşa că vom reţine: cu cât are mai

 multă lumină peste zi, cu atât vom avea roade bogate,fructe mai mari si gustoase.




CALDURA     - Dupa cum relatam mai sus ,roşiei ii place  mult lumina si desigur va fi o plantă

 fericită având căldura asigurată. Dar binenteles ca si in cazul caldurii planta este

 pretentioasa intervalul de temperatură în care creşte şi se dezvoltă tomata fiind intre 11 şi

 30 de grade cu plus. Temperatura ideală pentru dezvoltarea ei este de 22 – 27 grade, deoarece

 sub 10 grade planta îşi încetează dezvoltarea, devine sensibilă şi deci uşor atacată de boli

 si dăunători iar peste 29 de grade, din nou, îşi încetează creşterea; polenizarea nu mai are

 loc, deoarece polenul devine steril.

 Regula cea mai importanta in cresterea tomatelor!!!!

  Nu plantam niciodată intr-un substrat rece. Până ce temperatura solului nu a ajuns la + 9 +10 grade nu începem plantarea.

Pentru a afla temperatura solului folosim un termometru de exterior, pe care il infigem in

 pamant la circa 10 centimetrii adâncime, lăsându-l aproximativ 10, 15 minute. Dacă valoarea

 este sub 8 grade, aşteptăm zile mai calde sau recurgem la brazdele încălzite.

 Dacă  răsadurile noastre au crescut deja peste măsură  iar noi trebuie să le plantăm ca să nu le pierdem ,atunci recurgem la brazdele încălzite .

   Brazdele  incalzite se obtin astfel>>

    scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde
.
    in brazda adâncită , cam la 20-25 cm, punem bălegar macerat, resturi vegetale menajere,

iarba cosită sau buruieni, din cele care deja au răsărit, cenuşă.

    acoperim cu pământul dislocat, fertil,

    acoperim cu o folie inchisa la culoare,folie care va atrage ca un magnet soarele de peste zi care va incalzi la randul sau solul de deasupra formand binecunoscutul biogaz .




UMIDITATEA - Încă o regula importanta: Tulpinii roşiei ii place căldura soarelui dar

            rădăcinilor le place răcoarea umezelii. Iată de ce substratul îl vom păstra

 continuu umed, dar NU ud, pentru că apa NU ARE VOIE sa fie in exces.

In faza de răsad, nevoia de apa este medie. Apoi dupa transplantarea in sol  necesarul de

 umiditate creste, deci vom avea grija sa o plantam intr o balta de apa deoarece doar  aşa


 asiguram pe termen lung necesarul de apa( după transplantare, este bine sa nu stresam planta 5-7 zile nici cu hrana si nici cu apa).


 Udarea se va face la un interval de 5-7 zile si nu mai des,  din abundenta, deoarece  multa umiditate

 favorizează apariţia bolilor  (ciupercilor, mai ales a manei) si la o dezvoltare peste măsura

 a masei verzi in detrimentul mugurilor florali, adică a rodirii.

ATENTIE! aerisirea este de asemenea foarte importanta ,o buna aerisire nu va permite formarea

  umiditatii in exces,si deci va impiedica aparitia bolilor.

UDAREA de regula se face  seara sau dimineaţa foarte devreme.Este de preferat a se face udarea

 seara deoarece asa planta poate absorbi apa in voie ,neriscand evaporarea ei sub caldura

 soarelui.Deasemenea planta respira mult mai bine cand isi trage apa nefiind sufocata de acea

 caldura de peste zi .


Udarea se va face prin sistem de picurare direct la radacina plantei ,acest sistem oferind cea

 mai buna optiune atat pentru planta cat si pentru noi ,legumicultorii deoarece nu riscam sa

 consumam apa in exces  (daca avem o minigradina si deci nu putem uda prin picurare trebuie turnata la radacina o galeata mare de apa).


O GRIJA IMPORTANTA pe care trebuie sa o avem !!! SUBSTRATUL NU TREBUIE LASAT SA SE

USUCE,INTAREASCA,deoarece planta nu se va mai dezvolta normal, iar daca avem si fructele

formate deja grija este dublata si de faptul ca daca udam pamantul uscat din abundenta vor

 crapa fructele,deci mare atentie.

APA INSUFICIENTA  poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate, formarea

unor fructe mici si diforme, si deci in final la o munca in van deoarece nu avem o productie .

CUM UDAM TOMATELE!!!!

   - in perioada de rasad se uda  o data la 5-7 zile;

    dupa transplantarea IN SOL,  o saptamana NU UDAM pentru a lasa plantele sa se acomodeze

 (dupa cum am relatat mai devreme ca trebuiesc plantate in mocirla si apoi nu mai trebuiesc

 deranjate), dupa care, udarea va fi cam aceasi ca la rasaduri: o data la 5-7 zile, din belsug,

 cam 2 ore prin picurare.

    -in perioada de legare rod (inmugurire, inflorire, fructificare), udarea se rareste la : o

 data la 9-12 zile;

    -in perioada de coacere a fructelor, udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani-20 de

 zile.



 MANCARICA TOMATELOR -CU CE LE HRANIM

Deoarece solul nu ofera plantei intotdeauna elementele de care ea are nevoie pentru o

 dezvoltare optima noi trebuie sa il ajutam.Cum? va relatez in randurile urmatoare...



 Plantele au nevoie in principal de cele trei elemente esentiale in dezvoltarea lor            

AZOT - FOSFOR – POTASIU. Pe lângă aceste elemente principale  la fel de

importante pentru o dezvoltare armonioasa si un rod bogat deci o productie mare mai sunt si:

magneziu, calciu, fier, bor, cupru, zinc, mangan.

  SUCCES!!!!